Atunci când, în viață, inevitabil se întâmplă să avem gânduri și trăiri dificile, putem ajunge să fim copleșiți de acestea, scazandu-ne drastic calitatea vieții. Vedem aceste gânduri ca pe ceva relativ anormal, considerând că nu ar trebui să le avem și că, pentru a putea trăi o viață bună, trebuie să scăpăm de ele. Putem să încercăm multe strategii de a controla și elimina gândurile neplăcute, precum distragerea atenției, suprimarea, confruntarea rațională (prin aducerea de argumente contra gândurilor) sau ajungem să ne criticam pentru felul în care gândim și pentru capacitatea redusă de a le controla.

 

        Însă, aceste “soluții” devin o parte din problemă, deoarece, în realitate, avem mai puțin control asupra a ceea ce gândim și simțim, decât ni s-a transmis pe parcursul vieții. Cu cât gândurile și emoțiile devin mai intense, cu atât strategiile de control devin mai inutile și chiar problematice. Însă ceea ce putem controla într-o măsură mult mai mare sunt acțiunile noastre. 

         Pentru a reduce din puterea pe care gândurile dificile o au asupra noastră, este necesar să revizuim întâi atitudinea pe care o avem față de acestea. De cele mai multe ori, ajungem într-o stare de fuziune cognitivă, în care vedem gândurile ca reprezentând realitatea, credem prea mult în ceea ce ne spun, le dăm prea multă importantă, adică ne concentrăm prea mult atenția asupra lor, ne trăim viața după cum ne dictează acestea și ne simțim amenințați de ele, mai ales atunci când sunt extrem de intense și tulburătoare.

 

Care este alternativa la fuziunea cognitivă?

           După cum spuneam, atunci când suntem în stare de fuziune cognitivă, suntem convinși că gândurile noastre sunt adevărate și importante. Însă, dacă facem un pas înapoi, putem să ne dăm seama de natura reală a gândurilor, acestea fiind doar cuvinte care ne trec prin minte și nimic mai mult.

       Acest proces se numește dezamorsare cognitivă, prin care putem recunoaște că gândurile sunt doar fărâme de limbaj, care pot sau nu să fie adevărate (deci nu avem de ce să le credem automat), care pot sau nu să fie importante (le acordăm atenție doar dacă ne sunt de folos). De asemena, putem realiza că nu trebuie să ne urmăm întocmai propriile gânduri, atunci când iau forma unor comenzi și că nu avem de ce să ne simțim amentitati de către acestea, nici chiar cel mai negativ dintre gândurile noastre nefiind profund tulburător sau înspăimântător. 

 

Cum putem să realizăm dezamorsarea gândurilor?

       Există mai multe tehnici care facilitează dazamorsarea. Unele dintre ele pot părea ciudate la început, însă sunt ca niște roți ajutătoare în procesul de dezamorsare. Atunci când folosim astfel de tehnici, este necesar să ne amintim că scopul nu este să scăpăm de un gând neplăcut, nici să ajungem să ne placă sau să ni-l dorim, ci să ajungem să privim gândul drept ceea ce este, anume o înșiruire de cuvinte, și să îl lăsăm să existe fară a ne confrunta cu el. Este posibil ca nu toate tehnicile să funcționeze la fel de bine în toate cazurile, de aceea este important să le încercăm și să vedem care se potrivește mai bine în cazul nostru. 

 

       Un exercițiu de dezamorsare implică identificarea și numirea poveștilor pe care le auzim adesea în mintea noastră. Mintea ne spune tot timpul povești despre cine și cum suntem, despre cum ne văd ceilalți, despre ce ar trebui să facem cu viața noastră, despre cum va arăta viitorul, despre ce n-am făcut bine în trecut și altele asemenea. Multe dintre aceste povești sunt negative, însă nu este nimic anormal în această situație, cercetările arătând că aproape 80% dintre gândurile noastre au conținut negativ într-o măsură mai mare sau mai mică. Deoarece acesta este felul în care funcționează mintea umană, a încerca să eliminăm aceste povești nu poate funcționa pe termen lung. Poveștile minții nu sunt o problemă în sine, problema apare când fuzionăm cu acestea, când le luăm drept adevăruri incontestabile și le dăm prea multă importanță. În schimb, putem să le lăsăm să existe, nedandu-le prea multă crezare și importanță.

 

        Întâi, este necesar să identificăm care sunt poveștile preferate ale minții și să le dăm nume, cum ar fi povestea “Nu sunt bun de nimic” sau “Nimeni nu mă place” sau “Viața mea este fară rost”. Odată ce ați recunoscut o poveste, doar lăsați-o să existe, fară să o confruntați sau să încercați să o eliminați și fară să-i dați prea multă importanță. În schimb, puteți să vă îndreptați atenția spre a face ceva ce contează pentru dumneavoastră. Este posibil că la început să nu simțiți o diferență prea mare când începeți să folosiți aceasta tehnică, însă tot exersând să numiți poveștile minții pe masura ce ele reapar și să le lăsați să existe, pur și simplu, o să începeți să vedeți că ele nu mai sunt atât de deranjante și că puteți să vă vedeți mai departe de viață, chiar dacă ele vor fi în fundalul minții. 

 

           O altă tehnică de dezamorsare poartă denumirea de “gândurile muzicale”. Pentru a realiza acest exercițiu, alegeți un gând negativ la adresa propriei persoane, o judecată de sine negativa, precum “Sunt așa neinteresant” sau “Sunt așa un ciudat”. Păstrând acest gând în minte, încercați să-l credeți cât de mult puteți pentru vreo 10 secunde, observând cum vă afectează. Apoi, încercați să fredonați gândul ales pe melodia “Mulți ani trăiască”, cantandu-l în tăcere, în minte, apoi observați ce se întâmplă. Reluați exercițiul de câteva ori, alternând între a încerca să credeți gândul și a-l fredona pe diferite melodii (Puteți alege orice melodie). Pe măsură ce realizați acest exercițiu, puteți observa cum gândul începe să-și piardă din credibilitate, cum își pierde din puterea de convingere, cum v-ați detașat de acesta, fiind tot mai evident că este doar o înșiruire de cuvinte, precum versurile unei melodii.

 

         Există și alte tehnici de dezamorsare, precum a încerca să spunem un gând pe voci diferite, ale unor personaje din desene sau filme, sau a mulțumi minții atunci când produce un gând, ca și când i-am admite prezența, ca atunci când ne întâlnim cu cineva cunoscut pe stradă, dând ușor din cap, însă trecând mai departe și vazandu-ne în continuare de planurile noastre.